Sursa: portalul de știri Activenews

Ziua Bunicilor, sărbătorită luni în parohia ortodoxă română „Sfântul Grigorie Teologul“ din Schiedam, Olanda

De praznicul Înălțării Sfintei Cruci, parohia ortodoxă română „Sfântul Grigorie Teologul" din Schiedam/Rotterdam, Țările de Jos, și Asociația Femeilor Ortodoxe Române „Doamna Maria Brâncoveanu”, a parohiei, au sărbătorit, după Sfânta Liturghie săvârșită de Preotul Paroh Protopop Dr. Ioan Dură, cea de-a patra ediție a Zilei Bunicilor. 

Într-o atmosferă încărcată de emoție și bucurie, bunicii din parohie au fost omagiați printr-un cuvânt introductiv rostit de doamna preoteasă Christina Dură, prezentarea albumului „Bunici fericiți”, cuprinzând fotografii ale bunicilor cu nepoții lor, și un moment de muzică și poezie susținut de elevi ai școlii parohiale. 

Sărbătorirea Zilei Bunicilor a fost întregită de acordarea Medaliei „Doamna Maria Brâncoveanu”-2020 doamnei Prof. Univ. Dr.  Marine-Jeanne Săvulescu, bunică la rândul dânsei, și aniversarea a 94 de ani de viață de către cea mai vârstnică enoriașă a parohiei. La final, buniciii au primit buchete de flori și au participat la o recepție organizată în onoarea lor.

Ziua Bunicilor a fost instituitӑ în parohie în 2017, la inițiativa doamnei Preotese Christina Dură și cu binecuvântarea Pӑrintelui Ioan. A fost rânduitӑ sӑ fie sӑrbӑtoritӑ anual în ziua sau, după caz, în preajma zilei în care Biserica Ortodoxӑ îi cinstește pe Sfinții Ioachim și Ana, bunicii dupӑ trup ai Domnului nostru Iisus Hristos.

Publicat de Activenews

17.09.2020

Sursa: revista ,,Cultura Vâlceană'', octombrie 2020, p. 5

''Povestiri despre bunici'' - un șirag de pietre rare

Am primit de departe... carte. Gânduri înaripate, dinspre amazoane înstrăinate, pornite spre soare răsare, la baștini cu rădăcini răbdătoare. Se făcuse a toamnă, când maternitatea Doamnă, în coconii ei toți, înfloriri de nepoți, culese... pe-alese poamele coapte și ni le dărui pe toate... Mulțumiri!

Cartea „Povestiri despre Bunici”, apărută la Editura MAGIC PRINT, Onești, 2020 (vol.II) am primit-o pe calea aerului (par avion!) și am citit-o, începând cu 1 Octombrie. Să fie o rostuită potrivire a celor prielnice? Sub acoperământul Maicii Domnului, sub cerul ivirii mele pe lume la Robești, Maria Brâncoveanu...Doamna (asociația!), șefa amazoanelor, ca o legiune de creștinism ortodox latin, mă găsea trudind pentru cercul informal: România-Grădina Maicii Domnului, tocmai la buletinul anual al cercului! Mi-am spus instantaneu: iată câți noi membrii s-au prins în hora noastră/cerc, să mărturisească țara rotundă, declarând toată dragostea lor pentru duhul rădăcinilor și arătându-și prin chipurile lor frumoase eugenia celor plecați la sânul mumei eterne.

Cum aceste rânduri vor intra și în amintita dare de seamă (acesta este rostul... buletinului!) vom consemna pomelnicul tuturor nepoților autori, care prin mărturiile lor - frumoase, inspirate și semnificante titluri! - slujesc și misiunea cercului nostru informal. Majoritatea gândurilor sunt respirația anului 2020 (excepțiile fiind, doar două reluări fericite!).

Înainte de a mulțumi fiecărui autor de povestire, în parte, trebuie să dăm cezarului ce este al lui. Fără inspirația - misiune încredințată de Sus!- a părintelui Ioan Dură (nu întâmplător constatat de nepotul său, Ștefan Dură, pe la 13 ani, prin 2003, ca dar al bunicii sale (Car tu as mis au monde trois porteur de croix...), unul dintre cei trei Crai de la Răsărit (o spuneam cu altă ocazie!)), ierarhul Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Grigorie Teologul” din Schiedam-Țările de Jos, cel ce alături de preoteasa sa Christina Dură au pus bazele Asociației „Doamna Maria Brâncoveanu” și au gândit proiectele misiunii acesteia.

Cartea primită este un argument adăugat (este vol.II, continuare a celui ivit în 2019!) inițiativei legislative, promovată de Asociație, privind introducerea în calendarul sărbătorilor naționale ale românilor a „Zilei Bunicilor”. Șiragul de pietre rare, al Povestirilor, gânduri trimise de pomenire celor plecați, spre toate plaiurile românești, cu baștini precizate: Cluj/Jucu de Sus; Ploiești; Tulcea/Horia, Florești; București; Vâlcea/Fedeleșoiu; Basarabia/Taracalia; Botoșani/ Tomești-George Coșbuc, Băbiceni, Iacobeni, Drislea; Banat CarașSeverin/ Clocucica și Cernăuți cu refugierea în Banat; Vrancea/ Obilești, Focșani; Neamț/Pângărați, Tarcău, Galați; Vâlcea/Ocnița, Dolhești, Ploiești; Călărași/Borcea, Olt/Cilieni, Corabia; Prahova/Slănic, Poiana, Păulești ; Iași/Rebricea, Glodeni, Ploiești; Bihor/Drăgești, Nucet, Oradea; Ardealul de nord- București, Rm. Vâlcea; Prahova/Ploiești, Seciu, Scăieni, Zamfira; Dâmbovița/Potlogi;Alba/Mușca, Lupșa, Cistei de Târnave; Gorj/Telești; Botoșani/Gorbănești, Soroceni; Basarabia-Raionul Călărași/Rădeni, Dereneu; Dâmbovița/Răzvad, București, Târgoviște; Suceava/Giurgești-, are în spate trăirea specială, emoționantă, ca un îndemn la veșnică pomenire. Mulțumim aici celor ce ne-au șlefuit, după priceperea lor, cu toată dragostea „bijuteriile” acestea, după cumle constata și tehnoredactorul acestei cărți frumoase: Magdalena van Rooijen.

Adăugăm, tot spre pomenirea faptei, pe cei ce neau dat, adevărate acatiste, celor ce le-au fost bunici, strigându-le numele lor și al gândului lor pus în slove: Cristina Maria Chiorean/ Amintiri despre bunicul David; Elena De Chira/Macaturile bunicii; Romeo Dragnea/ Bunicii mei; ȘtefanDură/ Ma Grande-mere; Ecaterina Golea/Bunica Ana; Finica Genoveva Harbuz/ Amintiri dragi răscolite, reașezate și netezite; Cristina Marcu/ Ne au transmis dragoste și credință; Ștefana Marinescu/ Buna mea...; Anca Manoliu-Dabija/Despre bunicii mei: Constantin și Chiriachița Turcan; Radu Manoliu/ Gânduri în amintirea bunicii mele; Ana Ioana Mațenco/Bunicului meu drag Nicolae; Anamaria Pavel/Vacanța mare. Copilărie cu miros de tei; Cristina Gabriela Pavel/Priveghe la odoarele din casa sufletului bunicii; Andra Ioana Petrescu/ Bunica mea, Marie-Jeanne Petrescu; Ramona-Florina Popa/Gânduri despre bunicii mei; Victor Popa/Paraschiva și Augustin Popa; Sarmiza Ileana Popescu/ În memoria bunicilor mei; Patricia Radu/ Bunicii mei; Dana Rem/Moșu Laie; Daria Sophie Rem/ Cine nu are bunic, să își cumpere...;Ioana Magdalena van Rooijen-Cojan/ Bunicii ne cuprind inimilepentru totdeauna; Mirela Loredan Stan/ Bunica sufletului meu...;Vitalie Stăvilă/ Buneii mei, Grigore și Maria Stăvilă; Sara-Nectaria„Povestiri despre Bunici” - un șirag de pietre rareStoicescu/ Bunicul meu minunat; Costel Vizitiu/Nimeni și nimic nu durează o veșnicie...

După citirea, recitirea și răscitirea povestirilor, rând cu rând,imagine cu imagine și apoi... printre, să surprindem liantulîntregului, am revenit la inspiratul „cuvânt înainte”, conform unui obicei, al citirii, întotdeauna după, spre dumerire și verificare, asupra intenției făptuitorului de... carte. Subscriem aici la cele consemnate de doamna preoteasă Christina Dură, careatenționează asupra conținutului și rezumă, pentru orice cititor, cele semnificative. Lucrarea nefiind ceea ce pare, la citirea doar a titlului, cuvântul de îndrumare poate să atragă atenția și celor ce se dedică unei cercetări specializate, dincolo de o aparentă lectură facilă de... gura sobei... Cităm, confirmând recomandările prefațatoarei, tocmai pentru a scoate înevidență valoarea unei sinteze: „Prezentul volum conține (...) un evantai de caractere și destine. Este o culegere de istorisiri a vieții acelor români care au lucrat tainicși s-au jertfit pe altarul patriei, credinței, familiei, culturii, democrației..., fără altă răsplată decât bucuria de a-și îndeplini datoria față de Dumnezeu și semeni”. Adăugăm îndemnul: „de fapt povestirileacestora (autorilor de povestiri... s.n!) sunt niște documente prețioase și importante care merită nu doar citite ci și studiate!” Da, prefața ne atrage atenția asupra multelor planuri, în care putem situa mesajele diverse, ca o simfonie cu multe instrumente: istoric, cultural, religios, social, etnografic, cărora le mai putem adăuga perspectivele trăirii globale, din ce în ce mai cuprinzătoare și în căutarea unui liant (dincolo de instrumentele tehnologiilor moderne ale apropierii!) să țină sub marele acoperământ al maternității duhurile nemuritoare, în lucrarea lor, în folosul tuturor generațiilor ivite, în această diversitate explozivă.

Prima impresie ne-a reținut pe o fișă cuvintele ce urmează. O carte smerită, prin titlu și prezentare grafică, scrisă de micii prinți-nepoții, amintindu-și de bunicii lor, ca să fie de dar oamenilor mari! Da, o carte-document, cu multe mărturisiri, ca o spovedanie ale celor ascunse o vreme de potrivnici, ivită dintr-un imbold înțelept, să fie de învățătură celor ce au nevoie de duhul adevărului, ce nu poate, și nu trebuie ascuns! Nu din întâmplare a apărut Asociația Doamna Maria Brâncoveanu cum, mai înainte, nici Parohia Ortodoxă Română din Țările de Jos (cu enoriași venind spre asociație din: Olanda, Belgia, Luxembourg), păstorită de eruditul preot (în egală măsură spirit științific!) Ioan Dură. Superb numele asociației pe meleagurile unde „bisericile” cele mari își spun Notre Dame! Apoi în numele mâinii făptuitoare(spațiului protestant al ... faptei!), în străbuna noastră BRÂNCA, avem matrice de sfinți martiri Brâncoveni, cu o Maică Maria să patroneze maternitatea tuturor fecioriilor înnoitoare, dar și arta risipită în modernitatea lumii, prin Meșterul cel mare: Brâncuși, și el risipire românească de duh, pentru omenirea oamenilor, cu toți fiii Lui Dumnezeu! Cartea se naște să susțină inițiativa instituirii, ca sărbătoare națională, a Zilei Bunicilor (firească întregire a sărbătorilor troiței, dedicată generațiilor, aflate simultan în scenă - vezi Ziua Copilului, Ziua Femeii...!), proiect anticipat prin evenimentele organizate în parohia aceasta de departe a unor evenimente-sărbători locale dedicate bunicilor.

Cartea nu este ceea ce pare a fi la o privire superficială, ori poate la citirea câtorva povestiri. Ea are și mesajul, foarte puternic și bine țintit, al întregului, înclusiv printre rânduri și în șiragul de nestemate: povestiri adunate despre rădăcinile din întinsul vetrei românești. Este o simfonie a tuturor instrumentelor, cântând, deși cu sonoritate proprie, în bătaia de inimă și știința dirijorului. O structură armonizată, cu planurile simultane completându-se fericit, ne deconspiră rigoarea științifică și harul inițiatului care știe să pună, sinergic planurile – într-o lege a iubirii incontestabilă!- atât de diferite și totuși complementare! Aparența diversității caleidoscopice, se risipește la o așezare mai îndelungă lângă text și lângă albumul, cu chipurile unor oameni care au trecut prin fața clipei fotografului, pe durata veacului... Gusturile diverse își găsesc răspunsurile la ceea ce le preocupă. Pedagogia, aici vorbind despre spațiul formativ al „istituției” familiei își poate lua zestrea unei experiențe de viață verificate. Istoria, acolo unde veacul povestit aduce atâtea dovezi despre evenimentele incomplet deslușite, își poate rescrie adevărul, uneori producând erata la ceea ce, impus fiind, nu se putea spune. Tradiția meșteșugurilor vechi – puse în umbră de mai utilitatea modernității!- își poate recupera cele uitate, de când cu prea pacea războaielor de țesut, abolirea abruptă a lucrului manual (în folosul mai eficientelor tehnologii!). Sociologia, pledând pentru mai apropierea omului de om și de mediul cuminecat cu natura, al satului, locul unui rai al copilăriei răzbate din sentințe involuntare, dar pline de substanță.

Cartea exprimă și atitudinea celor dumiriți, privind mersul vremii cu dese schimbări de macaz pe scena geopoliticii, într-un veac zbuciumat. Povestirile despre războaiele fierbinți și a celor reci, recuperate din zbuciumul trăirii bunicilor, aduc sentințele, învățături de minte, să nu fie uitate. Este gri peisajul adevărului politic și cu mentalul contaminat, aflat inerțial încă pe scena de acasă, dar cu limpezimea decantării departe de (a)casă - acel epicentrul cu tulburări, încă fumegând izul minciunii (vezi marii... „revoluționari” constatați - precum Ion Iliescu; amânările clarificărilor în justiție ale unor evenimente, de acum peste trei decenii; marea hemoragie a românilor spre alte făgăduințe etc.). Iată cum limpezimea nepoților, privind cu ochii netulburați de cețurile remanente, pot restitui cele tăinuite cu sfială și dragoste, tuturor celor ce trebuie să afle adevărul trăit de bunici, fără cenzura pretorienilor roșii, încă mișunând spațiul mioritic.

Abordarea stilistică marchează per-soana care se confesează, relevând apar-tenența la o tradiție de familie. Așezarea întrun arbore genealogic, cu ascendență într-o anume elită, se vădește în densitatea și rafinamentul informaților, dar și în exactitatea sentințelor. Adevărate studii monografice cu aparat critic inclus ne încredințează asupra caracterului științific, dar ne șiemoționează prin forța de expresie. Reportaje, cu material grafic asociat, ne poartă pe Volga, către cimitirele eroilor celui de-alII-lea măcel mondial. Cultura generală a autorilor, impregnată de marii clasici români, de scriptura creștină, asociată simțirii plenare, ne fac posibile și momentele de desfătare estetică. Am reținut câteva sentințe/concluzii speciale, în contextul tematic de Acatist, pentru pomenirea celor ce nu mai sunt, dar trăiesc încă în firea noastră: „Oare ce gândea bunica când țesea? Cred căîn timp ce țesea își țesea gândurile și își descărca sufletul în ele”(p.10); „Pe scurt bunicul, mare meșter, mare Om care s-a priceput la toate” (p.14); „Ei au fost (cei patru bunici...s.n) și continuă să fie rădăcinile familiei noastre, rădăcini puternice ca de stejar, care dăinuie peste ani, dând putere tulpinei și mai departe coroanei” (p.21); „Bunica a fost cea care se ruga pentru noi toți. Până la ultima suflare a fost persoana dragă care m-a format ca om al Lui Dumnezeu” (p.27); „Mă bucur că a rânduit Dumnezeu să-i purtăm pe bunici în ființa noastră” (p.40); „Cert este că nu sunt la înălțimea bunicilor mei dar știu măcar ce urcuș mai am de făcut, căci aceasta este scara care duce la cer, făcută din credința și dragostea, așa cum mi-au fost arătate” (80); „De la Bunica am învățat că nimic nu este prea greu și că totul este cu putință acolo unde sxistă dorința și ajutorul Domnului” (85); „O mamă eroină am putea spune (despre bunica...s.n), dacă ne raportăm la realitatea pe care o trăim în zilele noastre” (89); „Noi suntem pentru că ei au fost. Seva noastră de credință și moralitate” (94); „...ea (bunica...s.n mi-a deschis mintea să apreciez frumusețea și bogăția culturală a lumii” (106); „Bunicii mei nu mai sunt (...) sper ca de dragul lor să mă întorc cândva în țară” (p.121); „Bunicii mei au supraviețuit celor două războaie mondiale, schimbării regimurilor politice de la monarhie la comunism. Tragedii și bucurii..” (p.126).

Dincolo de constatările de mai sus cartea m-a transpus în realitatea cotidiană cu o diasporă numeroasă și cu un accentuat dor de casă. Mi-a relevat trăirea acestei stări, ca un arc tensionat de distanțarea generațiilor compatibile afectiv: nepoții și bunicii. Aievea este această tensiune în cartea publicată! Aievea! Iată un cuvânt care sonorizează, dă vederii, ceea ce ochii minții scot din adâncuri: trăirea – tezaurizată inefabil în inimi și în străfundurile iraționale, unde chipul Lui Dumnezeu nu poate fi văzut. 

Publicat de Ing. Dr. Mihai Sporiș
Octombrie 2020

Dl Ing. Dr. Mihai Sporiș a publicat aceeași prezentare despre cartea ,,Povestiri despre bunici'', vol. II, și în ,,Buletin - 2020'' al Cercului ,,România -Grădina Maicii Domnului" din Municipiul Râmnicu Vâlcea, pag. 94-99.